2 Entitatea înregistrată
Profesorul de drept civil, la un examen: „Ce vezi pe stradă?” Elevul: „oameni, copaci, clădiri….” Profesorul: „Persoane și bunuri, domnule elev!” Iată un dialog scurt la un examen de drept civil, purtat între renumitul profesor Istrate Micescu și unul din studenții lui.
Aceasta este și obiectul de studiu al dreptului civil, sau mai bine zis raporturile juridice dintre persoane cu privire la bunurile lor, ca să fim mai aproape de o definiție formală a dreptului civil. Aici nu ne-am propus să dăm definiții și nici să folosim un limbaj formal, ci să ajutăm în concret oamenii să înțeleagă mai bine ce înseamnă informația, la ce îi ajută și ce să facă cu ea.
Totul se rezumă la PERSOANE și la BUNURI.
Persoanele pot fi: persoane fizice, persoane juridice de drept privat, profesioniste, cu scop lucrativ sau fără, persoane juridice de drept public.
La bunuri avem de-a face cu drepturi reale și drepturi de creanță. Totalitatea acestor drepturi, deținute de o persoană, formează partea activă din patrimoniul ei, partea pasivă fiind constituită din obligațiile patrimoniale ale persoanei.
Persoanele și bunurile formează obiectul evidențelor, registrelor, ele sunt totodată și criteriul de înregistrare, fiind agregate din punct de vedere logic sub formă de rânduri, linii în registrele specifice.
Totodată, persoanele/bunurile au anumite atribute (personale/tehnice, juridice, economice), care sunt agregate sub formă de coloane în acel registru, precum și un istoric în evidențele respective. Aceste atribute sunt datele la care putem să ajungem (caz în care spunem că sunt date publice) sau la care nu putem să ajungem (date secrete).
O colecție de astfel de date pe suport fizic sau electcronic formează un registru, evidență, sau bază de date. Baza de date este deținută de o instituție, iar comunicările noastre cu această instituție se fac sub forma cererii și soluției la cerere.